o idee de la Gina Bradea, povestită pe ocolite de Sorin Frăsina
S-au decalat anotimpurile … Este început e septembrie și încă e caniculă ca în luna august. Te întorci acasă pe seară toropit și obosit.
În mâna stângă ții un pepene de nouă kile de la Aprozaru’ lui Clopoțel. În dreapta o sacoșă cu prune, tot de acolo. Faci un duș rapid și mănânci două felii mari de pepene. Ba chiar trei, că deși e dulce parcă te mai răcorește un pic.
Îți cade privirea pe sacoșa de prune pe care ai lăsat-o lângă ușă. Pfffff…. Nu mai intră nimic după atâta pepene.
N-ai chef de ieșit în oraș, n-ai chef de nimic complicat. Ai chef doar de binging, că ai rămas în urmă cu ultimul sezon din Game of Thrones. Ai tot amânat să-l începi că știai că nu te vei putea opri, dar acum e momentul să-l vezi.
Binging-ul e un termen nou. La origine el vine din englezescul binge, care înseamnă de fapt consum excesiv sau compulsiv de mâncare sau de băutură. E o formă de dependenţă. În Statele Unite, Binge Eating Disorder este una dintre cele mai frecvente tulburări de nutriţie. O boală care se manifestă prin episoade de mâncat necontrolat alimente în cantităţi foarte mari, într-un interval scurt. Cam asta ne spune şi dicţionarul Oxford. Verbul to binge înseamnă a te implica într-o activitate în exces, în special mâncatul în exces. Iar ca substantiv, binging se referă (sau se referea pe vremea când nu se schimbaseră anotimpurile, gândești) la orice activitate făcută în exces, într-o perioadă scurtă de timp.
Termenul a dezvoltat o întreagă familie de cuvinte, așa cum explica Ana Iorga: binge-eating, binge-drinking şi binge-watching. Ultimul înseamnă să urmăreşti mai multe episoade dintr-un serial într-un interval scurt, pe DVD sau online. Adică atunci când stai o noapte întreagă şi te uiți la 4-5 sau 6 episoade din serialul preferat. Maratonul serialelor e un fenomen cultural care a început după 2010. În momentul în care au apărut serviciile media online, care ne-au permis vizionarea mai multor episoade, binge-watch a devenit atât de faimos încât Dicţionarul Collins l-a desemnat cuvântul anului 2015. Și cam de-atunci românul nu se mai uită la seriale încontinuu ci mai nou face binging. Asta filozofezi, cu burta plină de pepene și cu gândul la Game of Thrones.
Îți cade din nou privirea pe sacoșa de prune și-ți amintești de bunica Maria. Cum venea ea, toamna, cu ani în urmă, pe vremea copilăriei, la tine acasă, ca să ajute familia la pregătirile pentru iarnă. Printre altele, cumpăra multe prune și se punea pe făcut gem “ca să aibă nepotul ceva dulce și sănătos când o fi să vină de la derdeluș” . Pentru bunicile de la țară era cumva mai simplu: cazanul mare umplut cu fructe se punea pe focul de lemne făcut în curte, la umbra vreunui cireș bătrân. Și învârteau bunicile cu făcălețul în el ore întregi, dar stând afară, în aer curat. La oraș, la bloc, situația era diferită: cea ai mare oală din casă era pusă pe cel mai mare ochi de aragaz și în scurt timp tot apartamentul era plin de un abur dulceag mirosind a fructe fierte. Așa că deschidea bunica Maria geamul de la bucătărie și ușa către casa scăriii ca să se facă de curent, să iasă trombele de abur. Și-apoi jumătate de zi mesteca bunica Maria în oala cu fructe. Din când în când intra cu făcălețul în mână în camera ta să vadă ce mai faci.
“Iar te uiți la televizor, nepoate…!!! nu știu ce s-o alege din generața asta a voastră, toată ziua stați cu ochii în ecran” zicea ea și-apoi se întorcea în bucătărie să mai mestece în fiertura de fructe. Până noaptea mesteca acolo și gemul ieșea gros și gustos.
Cu imaginea bunicii Maria în minte dar și cu gândul la ultima serie din Game of Thrones îți vine și ideea: avea Gina Bradea pe blog o rețetă de gem ce presupune efort minim. Așa că iei repede cele două kile de prune și după ce le clătești puțin rupi fiecare prună în două și scoți toți sâmburii. Prunele de la Aprozaru’ lui Clopoțel sunt coapte, se rup ușor în două, așa că nu-ți ia mai mult de cinci minute toată operațiunea. Apoi arunci toate poamele în vasul de ceramică pe care l-ai cumpărat anul trecut de la târgul meșterilor populari. De la o felie mare de pepene scoți apoi miezul pe care-l tai în cuburi și după de ce-ai scăpat și de sâmburii lui îl arunci peste prunele din vasul de ceramică. Adaosul de pepene roșu e trucul Ginei Bradea. Pepenele are multă apă și imediat lasă zeama care ajută la fiert mai rapid. Nefăcând gemul cu zahăr prunele și-ar lăsa zeama mai greu, dar în felul ăsta, adăugând pepene, fierberea se va face mai ușor. Pui deci apoi vasul la cuptor după care te-așezi în fața televizorului, la Game of Thrones. Între două episoade mai mai treci prin bucătărie ca să arunci o privire și te bucuri că nu mai trebuie să învârți, cum făcea bunică-ta, ore întregi în fructele fierbinți. Te poți întoarce liniștit să vezi un nou episod. După vreo patru ore te-apucă somnul, așa că oprești și televizorul și cuptorul.
A doua zi de dimineață îți contemplezi isprava: în vasul de ceramică găsești gemul de prune gros, cum îl făcea bunica pe vremuri. Încape în patru borcane.Și pentru că azi e sărbătoare, e Sfânta Maria mică iar bunica a îmbătrânit frumos dar nu mai este așa în putere, te gândești să-i faci o bucurie. Așa că pe la prânz iei două borcane și pleci la ea în vizită.
– Săru’mâna, bunică. La mulți ani ! Ți-am adus gem de prune, făcut de mine.
– Mulțumesc, nepoate. Da’ hărnicuț ai mai devenit tu….! Ți-a luat mult timp să-l faci ?
– Mi-a cam luat, bunică. L-am terminat în cinci episoade…
V-a luat mult timp să citiți articolul ăsta, nu-i așa…? Ei bine, filmul cu rețeta Ginei Bradea vă va lua foarte puțin: doar un minut și jumătate.
